Cat imi doream sa ma iubesti! Visam sa fim doar noi doi in lumea noastra. Visam sa ma iubesti, asa cum te iubesc eu. Fara minciuni, amagiri sau nepasare. Acum plang si mi-e teama sa mai vorbesc cu alti oameni. Prefer singuratatea care ma ucide sufleteste, incet dar sigur. Noptile le pierd privind spre stele si Luna (cand e Luna plina si senin) gandindu-ma la tine . Timpul trece repede iar noi doi nu suntem unul langa altul. Ma afecteaza orice vorba grea de-a ta. Mi-as dori sa am puterea sa te uit. As vrea sa alung tristetile ce ma bantuie in orice zi si noapte. Nu pot uita privirea ta si fostele tale imbratisari, asortate cu saruturi si amagiri. N-am apucat sa te cunosc atat de bine. Daca as putea as zbura spre cer sa las pe pamant amintirile ce ma dor.  Cu ce scop ma faci sa sufar dupa tine?

                        Astept o zi care sa ma faca sa fiu mai puternic si sa trec peste orice suparare cu fruntea sus. Dar acea zi nu mai vine. Ci astept frant de dorul tau. Stiu ca viata se schimba. Peste cativa ani cum am sa fiu? Tot la tine ma voi gandi? Tot de dorul tau voi suferi in continuare, lasand singuratatea sa ma inchid de lume si realitate? Nu stiu ce se va mai intampla cu viata mea. Nu stiu cum sa fac sa fiu si eu iubit si apreciat. Unde gresesc?

                        Te doresc numai pe tine si atat. Mi-ar fi de ajuns sa te am alaturi de mine la bine si la greu. Si nimic si nimeni sa nu intervina intre noi doi. Dar toate astea eu doar le visez si-mi inchipui ca suntem impreuna pana la sfarsit.

                         In sufletul meu simt ca voi muri singur si uitat de tine si de cei dragi mie. Am nevoie de tine, dar in zadar te strig. Am nevoie de sarutarile tale , dar in zadar ca tu nu esti langa mine sa ma saruti.

                          Deja e tarziu si trebuie sa adorm. Maine e o noua zi, o noua lupta cu mine. Costin